Definiție pentru TERÉN în română:

TERÉN

substantiv neutruPlural terenuri

  • 1

    Întindere de pământ delimitată (considerată după relieful sau după situarea sa în spaţiu).

    1. 1.1 Solul privit din punct de vedere geologic, geografic etc.

      • ‘Terenuri paleozoice’

    2. 1.2 Loc, regiune.

  • 2

    figurat Domeniu de activitate, de preocupări.

  • 3

    (Urmat de determinări care arată destinaţia) Spaţiu special amenajat într-un anumit scop.

    • ‘Teren de sport’

Origine

Din fr.terrain.