Definițiile principale ale TIC în Română

: TIC1TIC2

TIC1

exclamaţie

  • 1

    (De obicei repetat) Cuvânt care redă sunetul ritmic al ceasornicului, bătăile inimii etc.; tic-tac.

Origine

Onomatopee.

Definițiile principale ale TIC în Română

: TIC1TIC2

TIC2

substantiv neutru

  • 1

    Mişcare convulsivă, bruscă, spasmodică şi repetată, rezultată din contractarea involuntară a unuia sau a mai multor muşchi.

    1. 1.1 Deprindere (neplăcută, ridiculă etc.) pe care o capătă cineva în mod inconştient.

Origine

Din fr. tic.