Definiție pentru ŢIMÍR în română:

ŢIMÍR

substantiv neutruPlural ţimire, Plural ţimiri

  • 1

    învechit Emblemă care serveşte drept semn distinctiv al unei familii nobile, al unui oraş, al unei corporaţii sau membrilor ei, al unei ţări etc..

Origine

Din magh.cimer.

Utilizare

— Var.: ţimáră s.f.

substantiv masculinPlural ţimire, Plural ţimiri

  • 1

    Denumire dată în Evul Mediu, în Ţările Române, călăuzei şi însoţitorului oficial al unui străin, mai cu seamă de la hotare până la Curtea domnească.

Utilizare

— Var.: ţimáră s.f.