Definițiile principale ale TIMP în Română

: TIMP1TIMP2

TIMP1

substantiv masculin

  • 1

    Stare a atmosferei într-o regiune, pe o perioadă dată, determinată de ansamblul factorilor meteorologici.

Definițiile principale ale TIMP în Română

: TIMP1TIMP2

TIMP2

substantiv masculin

  • 1

    Mediu omogen şi nedefinit, analog spaţiului, în care ne apare succesiunea ireversibilă a fenomenelor.

substantiv masculin

  • 1

    Durată, perioadă, măsurată în ore, zile etc., care corespunde desfăşurării unei acţiuni, unui fenomen, unui eveniment; scurgere succesivă de momente; interval, răstimp, răgaz.

    1. 1.1învechit Anotimp.

  • 2

    Perioadă determinată istoric; epocă.

    1. 2.1La pl. Împrejurări.

substantiv masculin

  • 1

    Fiecare dintre fazele sau momentele unei mişcări, ale unei operaţii, ale unui fenomen, ale unei acţiuni etc..

    1. 1.1 Fiecare dintre fazele ciclului termodinamic al unei maşini termice cu piston, care corespunde unei curse complete a acestuia.

      • ‘Motor în patru timpi’

    2. 1.2Muzică
      Fiecare dintre fazele egale care alcătuiesc o măsură. Bătaie.

substantiv masculin

  • 1

    Categorie gramaticală specifică verbului, cu ajutorul căreia se exprimă raportul dintre momentul vorbirii, un moment de referinţă şi momentul în care se petrece acţiunea sau în care este adevărată o anumită stare de lucruri.

    1. 1.1 Fiecare dintre formele flexionare ale verbului, prin care se exprimă categoria gramaticală a timpului (V)

Origine

Lat. tempus, -oris.

Utilizare

plural timpuri