Definiție pentru TIMPÁN în română:

TIMPÁN

substantiv neutru

  • 1

    Anatomie
    Membrană elastică care desparte partea externă a urechii de cea mijlocie, transmiţând prin vibraţii undele sonore la urechea internă.

  • 2

    Instrument muzical de percuţie, asemănător cu toba, dar care poate fi acordat; paucă.

  • 3

    Arhitectură
    Suprafaţă de zidărie netedă sau ornamentată cu sculpturi, situată între o grindă orizontală şi un arc de deasupra golului unei uşi sau al unei ferestre.

Origine

Din (1, 3) fr. tympan, (2) it. timpano.