Definiție pentru ŢÍNTĂ în română:

ŢÍNTĂ

substantiv feminin

  • 1

    Cui scurt de metal cu floarea de forme şi mărimi diferite, folosit de cizmari, curelari, tapiţeri etc..

  • 2

    figurat Mică pată albă pe fruntea cailor şi a vitelor; stea, steluţă.

  • 3

    Semnul sau locul în care se ocheşte cu o armă de foc sau cu o săgeată; p. ext. ochire, ţintire.

    1. 3.1 Ceea ce este sau devine obiectul atenţiei sau privirii cuiva.

      • ‘E ţinta tuturor privirilor’

  • 4

    Locul către care tinde să ajungă cineva.

    1. 4.1rar Ţelul unei întreceri sportive.

  • 5

    Scop final, ţel, obiectiv.

    1. 5.1 Spaţiul de deasupra porţii la jocul de rugbi. But.

Origine

Din sl. centa „ban, monedă”.