Definiție pentru TOÁCĂ în română:

TOÁCĂ

substantiv feminin

  • 1

    Placă de lemn sau de metal pe care se bate ritmic cu unul sau cu două ciocănele, pentru a anunţa începerea serviciului religios sau anumite momente ale lui la biserică sau la mănăstire; p. ext. sunetul produs de această bătaie.

    1. 1.1 Placă de metal în care se bate pentru a da anumite semnale pe şantiere, în ateliere etc.

  • 2

    Timp al zilei, după răsăritul Soarelui sau înainte de apus, când se oficiază liturghia sau vecernia la biserică.

  • 3

    articol Numele popular al constelaţiei Pegas.

Origine

Din toca (derivat regresiv).