Definiție pentru TOÁRCE în română:

TOÁRCE

verb

  • 1

    intranzitiv şi tranzitiv A trage fire dintr-un caier şi a le răsuci cu mâna şi cu ajutorul fusului, pentru a obţine fire care pot fi ţesute; a forma fibre textile cu ajutorul unor maşini speciale.

  • 2

    intranzitiv (Despre pisici) A produce un sunet continuu, asemănător cu sfârâitul fusului (când cineva toarce 1).

Origine

Lat. torquere „a întoarce”.