Definițiile principale ale TON în Română

: TON1TON2

TON1

substantiv masculin

  • 1

    Peşte teleostean răpitor marin care seamănă cu pălămida, ajungând până la lungimea de patru metri (Thunnus thynnus).

Origine

Din fr. thon.

Definițiile principale ale TON în Română

: TON1TON2

TON2

substantiv neutru

  • 1

    Sunet simplu, produs de o sursă care vibrează sinusoidal în timp; interval între două sunete (muzicale) situate la distanţă de o secundă mare; p. ext. sunet reprezentând cea mai mare distanţă dintre treptele alăturate ale gamei.

  • 2

    Tonalitatea unei bucăţi muzicale.

    1. 2.1impropriu Sunet.

  • 3

    Înălţimea cu care se pronunţă o silabă.

    1. 3.1 Felul în care urcă sau coboară glasul în timpul vorbirii. Inflexiune, intonaţie. Fel de a spune ceva.

  • 4

    învechit Accent.

  • 5

    Atmosferă specifică rezultată din cuprinsul unei opere literare; notă dominantă a stilului sau a vorbirii cuiva.

  • 6

    Grad de luminozitate a unei culori; nuanţă a unei culori.

Origine

Din fr. ton, lat. tonus.