Definiție pentru TÓNIC în română:

TÓNIC

  • 1

    (Despre vocale sau silabe) Care poartă accentul, pe care cade accentul.

  • 2

    Muzică
    Treapta întâi a modurilor major sau minor.

    1. 2.1 Acord construit pe treapta întâi a modului major sau minor.

  • 3

    (Substanţă, medicament) care are proprietatea de a fortifica un organism; întăritor, fortifiant.

Origine

Din fr. tonique, it. tonico.