Definiție pentru TÓPIC în română:

TÓPIC

substantiv

  • 1

    Lingvistică
    Ordinea cuvintelor în propoziţie sau a propoziţiilor în frază.

    1. 1.1 Parte a sintaxei sau a stilisticii care se ocupă cu studiul ordinii cuvintelor în propoziţie şi a propoziţiilor în frază.

  • 2

    La pl.; în retorica antică Argumente de natură generală, aplicabile în toate cazurile analoage; locuri comune.

adjectiv

  • 1

    Care aparţine topicii (I), privitor la topică.

  • 2

    (Despre nume) Care denumeşte locuri, localităţi.

adjectiv & substantiv

  • 1

    (Medicament) aplicat local, extern.

Origine

Din fr. topique, it. topica.