Definiție pentru TRIPTÍC în română:

TRIPTÍC

substantiv neutruPlural triptice

  • 1

    Ansamblu compus din trei panouri pictate, gravate sau sculptate (prinse în balamale în aşa fel încât părţile laterale să se închidă peste cea din mijloc), care conţine scene sacre şi chipuri de sfinţi, de zei etc. sau nume de ctitori, de domni etc..

    1. 1.1 Ansamblu alcătuit din trei părţi, trei idei etc. distincte.

Origine

Din fr.triptyque.