Definiție pentru TRIUMFĂTÓR în română:

TRIUMFĂTÓR

adjectiv

  • 1

    Care triumfă; biruitor, învingător, victorios.

    1. 1.1figurat Care exprimă mândrie în succesul obţinut, care arată mulţumirea de a fi biruitor.

Origine

Din fr. triomphateur, lat. triumphator, -oris.