Definiție pentru TU în română:

TU

pronume personal

  • 1

    • ‘Tu râzi’
    1. 1.1

      • ‘Tu şcoală, tu studii, şi el un golan’

  • 2

    La dativ, în formele ţie, îţi, ţi, -ţi, ţi-.

    • ‘Nu ţi-l dau’
    1. 2.1

      • ‘Tacă-ţi gura!’

    2. 2.2

      • ‘Ai să-ţi vezi mama’

    3. 2.3

      • ‘Ţi-ai găsit!’

    4. 2.4

      • ‘Ţi le spunea toate pe de rost’

  • 3

    La acuzativ, în formele te, -te, te-.

    • ‘Am de gând să te mărit’
    1. 3.1

      • ‘Unde te trezeşti?’

    2. 3.2

      • ‘Ia te uită la el!’

    3. 3.3 Precedat de prepoziţii, în forma tine.

      • ‘Am în tine toată nădejdea’

  • 4

    • ‘Tu, cel care priveşti încoace!’

  • 5

    • ‘Tu unul nu ştii’

Origine

Lat. tu.