Definiție pentru ULTIMÁTUM în română:

ULTIMÁTUM

substantiv neutruPlural ultimatumuri

  • 1

    Hotărâre irevocabilă, ultim cuvânt.

    1. 1.1Științe Juridice
      Comunicare cuprinzând condiţiile irevocabile pe care o putere, un stat, un împuternicit le pune altuia, în vederea rezolvării unei situaţii litigioase de care depind relaţiile lor.

Origine

Din fr.ultimatum, germ.Ultimatum.

Utilizare

Var.: (înv.) ultimát s.n.