Definiție pentru UMBLÁ în română:

UMBLÁ

verb intranzitiv

  • 1

    A se deplasa dintr-un loc în altul; a merge (I 1), a circula (1).

  • 2

    A străbate (ca drumeţ) un loc; a merge din loc în loc, a colinda, a cutreiera; a hoinări, a vagabonda.

    1. 2.1rar A se plimba.

    2. 2.2 A se mişca, a se deplasa.

  • 3

    A merge, a se duce undeva regulat; a frecventa.

    • ‘Umblă la şcoală’
    1. 3.1 A se ocupa, a se îndeletnici cu..., a lucra la...

      • ‘Umblă în cărăuşie’

  • 4

    A se purta (îmbrăcat sau încălţat) într-un anumit fel.

    1. 4.1 A se comporta, a se manifesta într-un anumit fel.

      • ‘Umblă întunecat şi încruntat’

  • 5

    A se afla în funcţiune; a funcţiona.

  • 6

    (Despre gură, ochi etc.) A se mişca continuu.

  • 7

    A trece (din mână în mână), a ajunge (de la unul la altul).

    1. 7.1 A fi în circulaţie, a avea valoare, curs.

  • 8

    A căuta, a scotoci (pentru a găsi ceva).

  • 9

    A lua în mână; a pune mâna pe ceva, a atinge.

    1. 9.1 A lucra cu..., a se servi de... A mânui.

    2. 9.2figurat A se folosi de..., a face uz de...

      • ‘Nu umbla cu minciuni!’

  • 10

    figurat A căuta, a se strădui să obţină ceva; a se sili, a încerca să....

    1. 10.1 A intenţiona, a fi gata să...

Origine

Lat. ambulare.

Utilizare

Var.: (înv. şi pop.) îmblá vb. I