Definiție pentru ÚMBRĂ în română:

ÚMBRĂ

substantiv feminin

  • 1

    Lipsă de lumină, întunecime provocată de un corp opac care opreşte razele de lumină; porţiune din spaţiu întunecoasă (şi răcoroasă) unde nu ajung direct razele de lumină.

  • 2

    Întuneric, întunecime, obscuritate.

  • 3

    Nuanţă închisă, pată întunecată.

    1. 3.1prin specializare Parte mai întunecată dintr-o imagine plastică.

    2. 3.2figurat Stare de tristeţe, de îngândurare etc. întipărită pe faţa cuiva.

  • 4

    (De obicei urmat de o determinare în genitiv) Conturul întunecat al unei fiinţe sau al unui lucru, proiectat pe o suprafaţă (mai) luminată.

    1. 4.1 Imagine neclară, nedesluşită. Obiect care nu se vede bine (din cauza întunericului, a ceţii etc. sau pentru că este privit printr-un corp puţin transparent)

  • 5

    (În concepţiile mistice şi în basme) Duhul unui om mort sau fiinţă supranaturală, fantomatică; stafie, fantomă, nălucă.

    1. 5.1figurat Fiinţă foarte slabă (şi bolnavă)

  • 6

    figurat Urmă, semn abia perceptibil; cantitate foarte mică din ceva.

    1. 6.1 Părere, aparenţă, iluzie.

Origine

Lat. umbra.