Definiție pentru ÚNU în română:

ÚNU

numeral

  • 1

    Când precedă un substantiv are forma un, o; când ţine locul unui substantiv are forma unul, una.

    1. 1.1 Primul număr din seria numerelor naturale, care reprezintă unitatea şi se indică prin cifrele 1 şi I.

    2. 1.2 Singur, unic.

    3. 1.3 Acelaşi, identic.

      • ‘Suntem la un gând amândoi’

    4. 1.4 Nimeni.

  • 2

    1. 2.1

      • ‘Vei petrece o zi sau două’

    2. 2.2

      • ‘Are un an’
      • ‘Acum e unu’

    3. 2.3

      • ‘Scrie un unu’

    4. 2.4Cu valoare de num. ord. Prim, întâi.

      • ‘Tomul unu’

    5. 2.5

      • ‘Venea numai câte unul să mă vadă’

    6. 2.6

      • ‘Mai trăsese câte-o duşcă-două de rachiu’

  • 3

    1. 3.1

      • ‘Eu unul mă duc să deschid uşa’

Origine

Lat. unus, -a.