Definiție pentru URMĂRÍ în română:

URMĂRÍ

verb tranzitiv

  • 1

    A merge, a se deplasa, a fugi după cineva, pe urmele cuiva (pentru a supraveghea, pentru a ajunge, a prinde).

    1. 1.1 A ţine pe cineva sub observaţie. A supraveghea.

    2. 1.2 A face demersuri judiciare împotriva cuiva.

  • 2

    A se conduce după un anumit principiu, după o anumită concepţie călăuzitoare.

  • 3

    A însoţi pe cineva sau ceva cu privirile, cu gândul.

    1. 3.1 A privi ceva în mişcare, în desfăşurare.

  • 4

    figurat A obseda, a chinui, a tortura.

  • 5

    A studia o problemă, o temă, activitatea cuiva etc. cu un anumit scop (practic).

    1. 5.1 A asculta cu atenţie o expunere orală, executarea unei compoziţii muzicale etc.

  • 6

    A avea drept scop, a tinde la....

Origine

Urmă + suf. -ări.