Definiție pentru VÂNTURÁ în română:

VÂNTURÁ

verb tranzitivvấntur

  • 1

    A trece boabele de cereale prin vânturătoare sau a le face să cadă de la o mică înălţime pentru ca vântul să împrăştie impurităţile uşoare.

    1. 1.1figurat A împrăştia, a risipi. A spulbera.

  • 2

    A vărsa de mai multe ori un lichid dintr-un vas în altul, pentru a-l răci, pentru a-l amesteca etc..

  • 3

    A mişca încoace şi încolo, a agita.

    1. 3.1figurat A frământa, a tulbura.

  • 4

    figurat A da în vileag, a povesti, a comenta vorbe, fapte etc..

  • 5

    figurat A cutreiera, a colinda.

  • 6

    (Rar; despre vânt) A sufla, a bate peste….

Origine

Lat. ventulare (= ventilare)

Definiție pentru VANTÚRĂ în română:

VANTÚRĂ

substantiv femininFeminine and Plural vanturi

Building
  • 1

    Building
    Grindă la acoperişul unei case.

Origine

Cf. germ.Wanten.