Definiție pentru VĂTÁF în română:

VĂTÁF

substantiv masculin

  • 1

    (În Evul Mediu, în Ţara Românească şi Moldova) Supraveghetor al slugilor de la curtea unui boier sau de la o mănăstire; logofăt.

  • 2

    Conducător al unui anumit grup de curteni, de slujbaşi sau de oşteni ai domniei.

  • 3

    P. gener Persoană care avea sub ordinele sale un anumit număr de oameni; conducător, şef.

    1. 3.1prin specializare Conducător al unei bresle, al unui grup de meşteşugari.

    2. 3.2prin specializare Căpetenie a căluşarilor, a colindătorilor etc. prin specializare Persoană care conduce alaiul unei nunţi.

Origine

Cf. ucr. vataha, pol. wataha, bg. vatah.

Utilizare

Var.: (reg.) vătáş, vătáv s.m.