Definiție pentru VENÍ în română:

VENÍ

verb intranzitiv

  • 1

    A se deplasa înspre persoana care vorbeşte sau despre care se vorbeşte; a se apropia de un loc, de o aşezare; p. ext. a merge, a trece pe lângă sau printr-un anumit loc..

    1. 1.1 A merge împreună cu cineva sau în urma cuiva.

    2. 1.2 A intra (în locul, în spaţiul unde se află vorbitorul)

    3. 1.3 A curge (la vale) A inunda, a se revărsa.

    4. 1.4 A se deplasa la suprafaţa apei dintr-un punct mai îndepărtat către unul mai apropiat.

    5. 1.5 A merge, a se deplasa, a zbura prin aer dintr-un punct mai îndepărtat către unul mai apropiat.

    6. 1.6 A năvăli asupra sau împotriva cuiva.

  • 2

    A sosi, a ajunge undeva sau la cineva (pornind dintr-un punct anumit).

    1. 2.1 A fi adus, trimis, expediat de cineva, de undeva.

    2. 2.2 A sosi periodic undeva, a fi difuzat.

    3. 2.3 A ajunge (până) la persoana care vorbeşte sau la fiinţa despre care se vorbeşte ori într-un loc determinat.

  • 3

    A se duce în vizită (sau în treacăt) la cineva sau undeva, a trece pe la cineva; a se prezenta; p. ext. a apărea, a se ivi.

  • 4

    A urma după altcineva sau după altceva; a succeda.

    1. 4.1 A urma în grad sau în rang după... A fi situat pe o anumită treaptă într-o ierarhie, după...

  • 5

    A-şi avea originea; a proveni, a purcede; a izvorî; a se trage (din...); a deriva.

    1. 5.1 A decurge (ca o consecinţă)

  • 6

    A sosi în locul unde trebuie să se afle, unde se cuvine să fie, unde este aşteptat.

  • 7

    (Despre aşezări, locuri, construcţii) A fi situat într-un anumit loc sau într-o anumită poziţie.

    1. 7.1 A ajunge până la... A atinge.

  • 8

    A se vedea, a se pomeni, a ajunge într-o anumită poziţie, situaţie, stare.

  • 9

    (Despre întâmplări, evenimente, fenomene) A se produce, a se întâmpla, a avea loc.

    1. 9.1 A sosi (în succesiune normală)

  • 10

    (Despre gânduri, sentimente, senzaţii etc.) A cuprinde, a pune stăpânire, a preocupa pe cineva.

  • 11

    (Despre încălţăminte, îmbrăcăminte) A fi pe măsura cuiva, a se potrivi; p. ext. a-i şedea cuiva bine (sau rău).

    1. 11.1învechit, în construcţii negative A se potrivi, a cadra.

  • 12

    A-i reveni sauaise cuveni ceva (de drept, printr-o împărţeală etc.).

    1. 12.1 A reprezenta rezultatul unei măsurători, al unui calcul.

  • 13

    A se afla într-o anumită legătură de dependenţă, de rudenie etc. (cu cineva).

Origine

Lat. venire.