Definiție pentru VREA în română:

VREA

verb tranzitivvreau

  • 1

    (Urmat de o completivă directă cu verbul la conjunctiv sau, rar, de un infinitiv) A fi hotărât, a fi decis să…; a avea de gând să…, a voi, a intenţiona.

  • 2

    (Urmat de o completivă directă cu verbul la conjunctiv sau, rar, de un infinitiv) A pretinde, a cere; a aştepta ceva de la cineva.

  • 3

    (Urmat de o completivă directă cu verbul la conjunctiv sau, rar, de un infinitiv) A dori, a pofti; a-i plăcea ceva sau cineva.

    1. 3.1reflexiv A dori să fie, să devină ceva ori cineva.

      • ‘Fiecare s-a vrut mai bun’

  • 4

    (Urmat de o completivă directă cu verbul la conjunctiv sau, rar, de un infinitiv) A consimţi, a primi, a se învoi, a fi de acord.

  • 5

    (Urmat de o completivă directă cu verbul la conjunctiv sau, rar, de un infinitiv, Mai ales în forma negativă) A putea, a fi în stare.

    • ‘Focul nu vrea să ardă’
    1. 5.1familiar A fi gata, pe cale sau pe punctul de a…

      • ‘Când vru să moară îşi chemă feciorii’

  • 6

    (Ca verb auxiliar, serveşte la formarea viitorului)

    • ‘Mâine vei merge la teatru’
    1. 6.1 Forma de pers. 3 sg. va se substituie tuturor persoanelor şi pentru formarea viitorului cu conjunctivul prez. al verbelor de conjugat.

      • ‘Vestitor al unei vremi ce va să vie’

Origine

Din Lat. * volere.

Utilizare

— Var.: vroí vb. IV