Definiție pentru ZĂBÚN în română:

ZĂBÚN

substantiv neutru

învechit
  • 1

    învechit Haină bărbătească purtată de ţărani, făcută din lână sau din bumbac, de obicei lungă, cu sau fără mâneci, împodobită cu cusături.

  • 2

    învechit Anteriu lung şi larg purtat de preoţi şi de călugări.

  • 3

    învechit învechit Haină lungă, fără mâneci, confecţionată din stofă scumpă, pe care o purtau boierii.

Origine

Din bg. zabun.

Utilizare

Var.: zobón s.n.